``Din frumusete nu se face porumb si din istetime mamaliga``

da..mananc orez, ma chinui sa termin o carte pe care n`am inceput`o bine si scriu pe blog. mai de mult ma gandeam cat de fain o sa fie sa am casa mea si sa nu mai locuiesc cu parintii, si acum cand ei sunt plecati pentru o zi ma simt atat de nefericita, parasita, fara chef de nimic.ihm..ce ciudat e viata. sa fiu colega de gradinita si generala cu o fata, iar la liceu sa descoperim cate lucruri avem in comun si sa incepem sa ne descoasem una pe alta si sa devenim prietene. oare asta nu e un indiciu ca sunt atatia oameni minunati in jurul nostru, iar noi, orbii nici macar nu ne sinchisim sa le simtim prezenta, sa le urmarim privirea, sa facem schimb de cuvinte ci numai sa criticam, sa uram sau sa`i catalogam ca fiind cele mai cumplite fiinte, ori sa rengeam ceea ce nu ne place la noi, dar vedem la altii care`si exteriorizeaza acele simtiri. si pana la urma omul nu are puterea decat de a presupune. nimic nu e incertitudine, sau mai bine spus totul este incertitudine. de fiecare data cand mergem pe strada, nu conteaza cat de grabiti suntem sau unde ne fuge gandul, dar noi trecem pe langa oameni si dintr`o singura privire mintea noastar iar presupune, iar nascoceste neadevaruri..si totusi daca ne`am tine din frau acest instinct poate nu am putea sa ne mai numim ``oameni``.
mie de exemplu cand merg pe strada imi place sa privesc oamenii( nu tot timpul). uneori gasesc chipuri care ma impresioneaza nu neaparat datorita frumusetii fizice, ci a felului in care ma privesc si de multe ori mi se intampla sa`mi pun intrebarea retorica```el/ ea oare ce crede despre mine cand ma privesti? oare ce a declansat in el/ ea interesul sa ma priveasca pret de mai multe secunde si sa sa schiteze un suras al ochilor?``. de pilda am in clasa o fata cu care n`am schimbat multe cuvinte, dar gura ei ma atrage, e atat de fermecatoare. are genul de buze care pe mine ma fascineaza, cele in forma de inimioara. micute si carnoase care nu dezvaluie mult din dantura atunci cand vorbesti. cred ca pot fi numite genul de buze misterioase. e just ca nu tuturor li se potriveste genul acesta de gurita, cel putin nu mahalagiilor, carora atunci cand se cearta sau injura le poti vedea dantura indiferent ca porti ochelari cu dioptrii mari sau nu. dumnezeu e minunat cand ne creeaza. tuturor ne da ceea ce ni se potriveste. si acum mi`a venit in minte ceea ce am citit intr`un articol din men`s health daca nu ma insel, cum ca barbatii cu nasu mare sunt fermecatori si ca fac sex de calitate:)) cine stie, poate asa o fi. oricum, indiferent de rezultatele studiului, mie tot nu`mi plac barbatii cu nasu mare, ochii mici si gura mare. de fapt ii detest. si totusi, daca stau bine sa ma gandesc niciodata nu stii de cine poti sa te indragostesti si sa treci cu vederea peste aceste aspecte, iar numai in momentul in care relatia nu mai functioneaza, el nu te mai iubeste atata de mult, tu sa faci lista cu toate defectele sale si pe cele mentionate mai sus sa le gasesti ca fiind primordiale:)) e tipic femeilor. da...imi plac babatii chei/ cheli/ cheliosi( desi suna aiurea), cu spatele in forma de trapez, lucrati( nu exagerat), cu buzele in forma de inimioare si neaparat carnoase, cu o dantura alba fara pastrunga, ochi migdalati sau rotunzi, un nas care sa se potriveasca feteie, si cu o alunita chic situata pe taramul fetei:D asta ar fi doar o prima copie a barbatului frumos. stiu stiu ca numai femeile mai putin inteligente tin seama de aspectul fizic, dar sa fim seriosi, oare nu toti suntem interesati de asta? sau crezi ca romeo s`ar fi indragostit de julieta la acea petrecere a Capuletilor numai ca i`a simtit prezenta? categorc ca nu. imi plac si blonzii, si brunetii, si satenii si toti baietii care au capul frumos. astazi nu o sa vorbesc de personalitate pentru ca aici sunt mai indecisa decat la aspect, iar Laura mea stie mai bine:))). ceea ce ma face fericita e ca gusturile mele sunt in antiteza cu ale prietenei mele, desi diferenta de varsta dintre noi doua este doar de cateva ore.haha.