Frica de mine s`ascunde pe coline
si mananca alune ce seamana a vise din mine.
eu ma sperii de ea si merg mai departe,
dar ea se napusteste asupra mea,
ma`njunghie si ma intreaba placid```vrei o aluna?``,
iar eu cu lacrimi de sange ii scriu ``Da...`` pe coline...

Nu-mi mai vorbi decat cand ti`o cer/si daca o faci/ nu folosi decat cuvinte izvorate din mine/ ce se feresc de`un necunoscut/ ce tasneste din omul din tine...pastreaza distanta caci incep a ma compune din el

Cand gandul scrie nu are nevoie de maini, caci privirea`ti`e pix, iar spatiul e pasta ce arunca spre tine imagini care ies surazand prin pori si dau nastere noilor ganduri, iar cine se`atinge de tine se manjeste cu pasta ta si`si da seama ca incepe sa scrie noi randuri din care se compune un gand scris de un alt pix, dar cu aceeasi pasta care da nastere unei noi judecati ce danseaza, flirteaza si seduc alte ganduri, transformandu`se`n hore ascunse ce se`ntind de`a lungul pamantului, ocupand si marile, distragand atentia oceanelor ce n`au copii sa stie sa poata dansa astfel, dar au cantareti ce compun cantecul si impun ritmul pe care gandurile noastre danseaza...

Strazile nu ma vor musafir
Caci ele stranuta cand vreau sa le`ating,
Norii se`ascunde de ochiul meu stang
Si incep sa alerge plangand.


Incep sa cred ca provoc alergie
Tuturor din care se`naste`un gand
Din tine, din mine, din noi, din pamant.
Am decis sa m`ascund dansand
Dupa timpul ce le`atinge bland,
Si s`arunc spre ele microbi
crezand
ca le pot provoca alergii
ce te duc
cu gandul la un mormant
gol, far`de stapan...
si iarasi m`asez pe timp plangand...

mirosul nu -mi mai vorbeste...

am muscat din portocala cu voiciune de parca ar fi fost o minciuna cu miros. Mirosul mi`a ademenit creierul, mi`a desfatat simturile s am inceput s`o consum....la inceput usor caci atunci ii descopeream dulceata, dar incetul cu care`o savuram si`a inchis culorile pana s`a transformat in nesat si am descoperit partea stricata a portocalei ce era realitatea unui vis...o hurie cu ochi negrii ai unei oglinzi fara stralucire si buze rosii precum sangele asfintitulu ce sunt taiate de timp.....da!...ea imi zambea atragandu`mi privirea asupra gurii, ma seducea, ma conducea spre frenezie pana am inceput sa musc din aer si apoi din ea... am muscat`o incet la inceput, iar apoi cu nesat pana ce nesatul s`a transformat in neclipre, oprire a tuturor butoanelor ce`mi controlau sistemul. acum nu mai circula nici un curent prin mine....m`a muscat realitatea, iar eu n`am fost atent....vanzator de vise si placeri nedemne de marfa sa,, bestie ce calca taramuri interzise....mai musca o data din portocala si revino la realitatea prezentului...

tu ai crezut că sunt cel ce sunt, dar te-ai înşelat, căci eu nu sunt cel ce sunt în ochii tăi... tu vezi doar carnea ce adăposteşte interiorul meu. Tu nu ai acces în zonele interzise privirii, căci dacă aveai mă lăsam singur descoperit şi nu ţi cauzam suferinta, pierdere de timp, consum de energie nejustificat pentru o cauza ce are miez şi înveliş, unde îţi este interzis accesul, căci acela este drumul spre miezl. Nu te încrunta, nu înţelege, nu rătăci, ci fii prezentă. Eu nu ţi cer să mă cunoşti ca fiind cel ce sunt atunci când nu ma priveşti şi nu mi analizezi gesturile, inflexiunile vocii, forma pupilei sau culoarea ochilor. Eu sunt mai mult decât miezul...dar cum fiecare zonă interziă este cunoscuta de cineva, să ştii ca pentru a o accesa ai nevoie doar de o cheie... vorba. Cheia e mică, vorbele trebuie sa fie puţine pentru a penetra o suprafata stramtă care conduce spre profunzime, dar... păcat ca tu esti muta si eu iau in considerare asta.

Astazi, fericirea si tristetea au avut ocazia sa stea fata`n fata la semafor. Cea dintai batea voioasa din picioare, era gratioasa in miscari, gesticula, vorbea tare si radea, organiza competitii cu muschii faciali, modela sunetele, arcuia sprancenele, ii acorda atentie limbii, cronometra pulsul inimii si o lauda pentru ca era o sportiva buna, pe cand cea din urma era atat de egoista caci se gandea numai la ea, vroia sa se asterne pe tot corpul omului, sa`si intinda patura pe toata mintea si sa stea lenevind la soare atat cat are ea chef, iar cand are de gand sa fie inlocuita sa `si ia o scurta vacanta pe motiv de insolatie, dar pana atunci trebuia sa pregateasca o licoare care`i era de folos la paraliarea corpului.
Ma uimea contrastul...dar stand si privindu`le mi`a tresarit o idee. Desi pe acea straduta din mintea mea cu mii de intersectii si semafoare arata rosu, eu am pornit motorul si m`am indreptat strategic spre balta ce se tolanea in fata tristetii si am stropit`o din cap pana`n picioare, am accelerat si am luat fericirea cu mine s`o conduc spre coridoarele viselor mele....stiu ca am trisat! Dar nu ma simt o profitoare, ci doar o privilegiata caci mi`am ales o astfel de tovarasie...

cu totii dorim sa epatam. tot ce inseamna contrast doreste sa epateze cu scopul de a uimi, dar pentru asta ai nevoie de public asa cum actorul are nevoie de el. epatare da nastere competitiei, iar competitia da nastere startului, acesta din urma se naste din epatare si iar ne lovim de ciclicitate. Noi insine suntem subordonati ei. In acest ciclu nimeni nu stapaneste ci doar supravietuieste. avem doua capete: stare initiala si finala. cunoastem cauzele si facem cunostinta cu efectele. Suntem atat de absorbiti de acest ciclu caci uneori uitam de Fauritorul ei. avem spectatori si uitam de regizor. Scena e viata, noi suntem actorii, spectatorii sunt fiinte care nu se pot materializa in ochii nostri pentru ca noi suntem egoisti si dorim ca toate luminile sa cada asupra noastra pentru a epata...si uite asa uitam de tot....de public, regizor si de ceilalti...de ceilalti scenaristi ce sunt tot oameni.

CONTRAst

Nimicul nu inspira. Nimicul este golul ce ramane in urma diviziunii, a speararii. Dint tot se naste nimicul. Este precum interiorul unei flori..nu se descopera decat atunci cand vrea sa semanalizeze apropierea nimicului. Nimicul moare si se naste totul si invers...Este vorba doar de ciclicitate: aprinzi- stingi, razi- plangi, inspiri-expiri, vorbesti-taci, iubeste-urasti, zambesti-plangi, alb-negru, bun-rau, pozitiv- negativ, viata-moarte, desupra tuturor dominand dualitatea Nimic- Tot.