Cand gandul scrie nu are nevoie de maini, caci privirea`ti`e pix, iar spatiul e pasta ce arunca spre tine imagini care ies surazand prin pori si dau nastere noilor ganduri, iar cine se`atinge de tine se manjeste cu pasta ta si`si da seama ca incepe sa scrie noi randuri din care se compune un gand scris de un alt pix, dar cu aceeasi pasta care da nastere unei noi judecati ce danseaza, flirteaza si seduc alte ganduri, transformandu`se`n hore ascunse ce se`ntind de`a lungul pamantului, ocupand si marile, distragand atentia oceanelor ce n`au copii sa stie sa poata dansa astfel, dar au cantareti ce compun cantecul si impun ritmul pe care gandurile noastre danseaza...