Astazi, fericirea si tristetea au avut ocazia sa stea fata`n fata la semafor. Cea dintai batea voioasa din picioare, era gratioasa in miscari, gesticula, vorbea tare si radea, organiza competitii cu muschii faciali, modela sunetele, arcuia sprancenele, ii acorda atentie limbii, cronometra pulsul inimii si o lauda pentru ca era o sportiva buna, pe cand cea din urma era atat de egoista caci se gandea numai la ea, vroia sa se asterne pe tot corpul omului, sa`si intinda patura pe toata mintea si sa stea lenevind la soare atat cat are ea chef, iar cand are de gand sa fie inlocuita sa `si ia o scurta vacanta pe motiv de insolatie, dar pana atunci trebuia sa pregateasca o licoare care`i era de folos la paraliarea corpului.
Ma uimea contrastul...dar stand si privindu`le mi`a tresarit o idee. Desi pe acea straduta din mintea mea cu mii de intersectii si semafoare arata rosu, eu am pornit motorul si m`am indreptat strategic spre balta ce se tolanea in fata tristetii si am stropit`o din cap pana`n picioare, am accelerat si am luat fericirea cu mine s`o conduc spre coridoarele viselor mele....stiu ca am trisat! Dar nu ma simt o profitoare, ci doar o privilegiata caci mi`am ales o astfel de tovarasie...