Visul curiosilor

Azi m`am hotarat! Vom cultiva vise in cer, le vom semana, ele vor rodi, iar noi le vom manca si ne vom transforma in ele. Nu spuneai tu ca omul e mai mult decat o fiinta care se hraneste cu roadele pamantului? Superioritatea reiese din faptul ca nimic din ceea ce mancam nu este durabil. Nici noi nu suntem durabili, dar poate gustand din vise vom gasi un elixir al bunatatii vesnice sau al dragostei de oameni si de Dumnezeu....
Iar daca un inger al cerului ne va fura visele pe motiv ca sunt prea gustoase, noi cum vom reactiona? Oare visele consumate anterior isi vor face efectul? Oare chair vom fi mai buni si mai iubitori? Nu ne ramane decat sa ne urcam la cer si sa vedem. Si nu..NU! N`avem nevoie de scari..avem nevoie de timp

Lusores...

Mai tii minte cand mi`ai spus sa zambesc pe motiv ca sunt prea incordata? Sau cand ai luat acea picatura ce statea agatata de un gard si mi`ai lipit`o pe obraz ca sa ma simt vinovata ca m`am indoit de tine..Sau..mai stii de cate ori atunci cand priveam cerul si ma acuzai ca datorita unghiilor mele el a ramas cu urme ale zgarieturii si ma puneai sa inchid un ochi si`mi cuprindeai mana si cele 5 zgarieturi chiar se potriveau ..numai ca eu vedeam norii ca fiind 5 fasii care se intindeau lenese caci erau singure pe cer si doreau sa se afle in prim plan.
Mai tii minte cand imi ziceai ca ```minciuna are un talent fara nici o noima in lumea de dincolo`? Tu nu faceai decat aluzii la minciunile mele ...si atunci de ce te suparai pe ele? oare dragostea nu vine din lumea de dincolo? Dar stii..daca totusi exista minciuna..hai sa ne imbracam in alb, sa cuparam hartii igienice de culoare alba si sa mergem prin parc, orase, lume, cimitire si sa le imprastiem ca dupa aceea sa vedem al cui este acel prim pas ``colorat``, iar daca vom vedea doua urme distincte vom stii ca suntem oameni...

dezvelesti, dezveleste, dezvelim...

Am strada mea...si tu o ai pe a ta...si tu, si el, si ea..si noi..Fiecare cand e indragostit are o strada si `i pune un nume. Uneori se intampla ca strazile noastre sa se intersecteze si oameni le confunda...uneori semaforul e stricat si nu`si dau seama daca pot pasi sau nu pe strada noastra....Altii stau la stop si cu fetele amarate trec peste noi si nu le pasa...nu le pasa ca bordura nu mai e la fel de alba si ca o pata de sange isi are domiciliul acolo...stiu doar sa faca ochii mari atunci cand observa. O strada poate sa fie libera ...uneori nici frunzele n`o agreeaza. Sunt strazi fade fara de melodii si totusi linistea lor iti seduce gandul, dar te tin la distanta. Altele sunt pline de boutique`uri colorate cu haine proaste si muzica data tare...iti atrag privirea dar nu le iubesti niciodata....iar unele sunt pline doar cu copaci ce au pe fiecare frunza scrisa un vers legat de sufletele ce i`au fost drage, iar cand e toamna ele cad usor, iar tu cand pasesti poti sa le culegi, sa le citesti caci eu ti`am dat voie....tu esti singura frunza nescrisa si stai singura cocotata in copac.....tu nu esti nici portocalie, nici aurie sau uscata...tu esti verde si ai o melodie ciudata...nici eu nu stiu cine esti dar imi place culoarea si unoeri as vrea sa iti pot simti savoarea dar mi`e frica caci cu o simpla privire de a mea te pot decolora, te pot ucide..nu!...nu ma privi!..nu am lumina si ma tem ca te pot stinge...

Ale noastre...

te`ntreb..crezi ca dorintele coboara pe scari rulante intr`un mall in care preturile`s prea scumpe, iar ele alearga speriate ca nu vad reduceri?

Dorinte de Azi

sa m`agat de soare sa am cald la picioare
sa pictez pe luna
sa fiu atacata de o buburuza ce mi se va plimba pe spate in cautarea unor comori ciudate
sa prind o albina si sa`i spuna o poveste, fara sa`mi fie teama ca daca nu`i va placea ea ma va ``recompensa``
sa fiu filmata de lumina atunci cand ma voi plimba prin gradina
sa fiu parfumata de apa unei cascade
sa ma plimb cu tine pe`un pod deasupra lumii'
sa le zambim ursilor cand ne vor face cu mana
sa mergem pe taramul viselor si sa aflam cum se picteaza
sa vindem zambete la colt de strada
sa cautam prim morminte ganduri ce n`au fost trimise unui destinatar
sa ne urcam pe stanci si sa le zambim norilor
sa simtim frica cand pandim zorile
sa ne aruncam in gol prinvundu`ne ochi
sa nu plangi cand te vei intepa de`un spin al bucuriei
sa crezi ca tot ce facem noi nu este actorie
sa ne impartasim secrete cand vom dormi
sa ne transormam in frunze si sa ne facem avant sa cadem pe crestetele oamenilor si sa`i mangaiem
sa stai la intersectie si cand ma gandesc la tine tu sa`mi faci cu mana
sa te filmez cum strambi din nas si spui ca nu`ti placea lunea
sa analizam latratul cainilor si sa vedem daca nu ne place vreo unul
sa`mi pui argila pe fata si sa`mi zici ca`s frumoasa
sa ne imbracam in zdrente ca sa renuntam la ele
sa ai incredere`n mine si sa`mi spui cat suferi
sa te dai cu miere si sa`i simt aroma
sa nu folosim apa, ci in locu`i bunatate
sa cumparam un robinet din care curge dreptate
si`l vom sterge cu iubire atunci cand stranuta
iar cand va rugini
eu iti voi cere un zambet....

Aici si acum

Fiecare are o afinitate
Pentru scris, pentru bucate
Pentru dragoste sau mare
Dar eu am pentru fiecare...


M`ai privit si`ai deslusit
Ca si eu te`am zarit
Si`ai crezut c`am auzit
Cand in ureche mi`ai soptit.


Am rosit, am traversat
Si soferu a strigat
``Misca`te, nu`i timp de stat``
N`am auzit, dar m`am miscat...


Nu`ntelegeam ce vroiai
Dar pe buze ti`am citit
Caci tu cu dragoste mi`ai dezvelit
Inima mea cea fara de colorit...


... Nu e deosebita, dar am simtit nevoia s`o scriu ``hic et nunc`` cum spune profesorul de psiho:P

Ne resemnam

Am ascultat`o de peste 30 de ori azi. Da..am avut timp... Cerc pedagogic...Am mancat ciocolata, am pictat vise, am sters altele. Stii...ma gandeam azi daca mi`ai dat un semn de viata atunci cand mi`am deschis geamul...poate cateva particule de praf din camera ta mi`au invadat teritoriul si acum ma mangaie pe fata atat de fin incat de abia le deslusesc atingerea....acum inteleg de ce sunt fericita si zambesc des...Poate si de aceea ascult ``La femme qui t'aime`` si nu ma plictisesc sa dau play pentru a 30`a oara....eu te iubesc si tu poate nici nu stii....si tu poate esti la fel de indragostit ca si mine de conceptul de iubire...asta nu inseamna ca avem aceleasi gusturi si subiecte comune? astazi poate te urasc pentru ca tu adori ceea ce eu detest....iti place sa primesti fluturasi cu promotii la telefoane de la fetele frumoase cu zambete false, priviri de gheata si obraji vizibil plini cu fond de ten...Da...tie iti plac promotiile si alergi dupa el. si daca vrei sa stii eu le detest numai gandindu`ma ca ating hartia aia de proasta calitate care nu`mi exprima nimic si care cere respingere numai cand o pipai...da! o arunc? ce te asteptai...? sa intru in acel magazin si sa te vad pe tine si sa simt in aer dulcea plutire a particulelor de praf ce`ti stau pe umeri si incep sa zburde cand se intalnesc cu fratii lor care au plecat cu scopul de a`si gasi un rost in viata in buzunarul de la paltonul meu...nu`mi zambi...nu tii inapoiez pentru ca te plac, ci pentru ca nu suport sa primesc in dar cadouri de la necunoscuti....si nu...nu impartasim aceleasi dorinte si nici cand ma privesti ochii tai nu`mi trimit spre inima sageti de foc....

subiect empric

Oare atunci cand doi oameni se indragostesc si se patrund ei cred ca unul apartine altuia, dar aceasta posesie e numai pentru cateva zeci de minute, dupa care revin la aceeasi singuratate din care pot da nastere voit unei noi fiinte care nici aceasta nu poate fi numita ``eterenitate``ci numai temporalitate. Oare desi mergi alaturi de mine si ma imbratisezi suprapunandu`ti sufletu peste al meu crezi ca se poate produce un tranfer de sentimente, sau ganduri si ca imi vei cunoaste intimitatile, astfel putand rade de mine in momentele in care te vei simti neputincios? Spunem ca ne iubim, ca`mi cunosti gandurile si ai acces la visele mele, ma imbratisezi, ne contopim pentru cateva minute, dar niciodata nu`mi cunosti fiinta morala pentru ca ea ramane vesnic singura in viata...
Poate daca mi`ai privi fata si le`ai acorda o minima importanta gesturilor ti`ai da seama ca tristetea singuratatii canta la un instument numit suflet, si nu...nu are nevoie de microfon, boxe ca ceilalti si tu s`o auziti...Asculta`o! Priveste`ma!

Ce`ar fi sa...sa ne indragostim in mare? Nu mi`ai vedea trupul, mi`ai intalni doar privirea si ochii ti`ar ramane atintiti pe buzele mele sau mi`ai detecta precum un radar nasul putin cam mare, iar eu m`as rusina si mi`as lasa privirea`n jos spre mare si ti`ai da seama ca am ochii la fel de colorati precum ea si ai uita indata de defectul tau si al meu privind marimea formei noastre proeminente, nasul. Eu ti`as zambi si mi`ai descoperi dintii si ai incepe sa`i examinezi, iar eu speriata te voi intrerupe din acea contemplare si`mi voi duce negresit mana la gura...atunci imi vei vedea mana si vei simti ca desi ma privesti de 10 minute, ma descoperi treptat si ti se va parea ceva fascinant.
Simti ca ma iubesti la fel de mult cum ai iubit`o pe Oana cand erai intr`a 6`a. Aceea iubire pura care se rezuma doar la strangeri de mana, priviri pe furis, roseata in obraji si lipsa de concentrare la ora. Atunci fiecare conversatie a privirilor te`ndeamna la o bucurie venita de pe alt taram. Simti ca intre noi e acelasi gen de dragoste fulgeratoare, nu ma atingi, nu ma cunosti bine, dar amandoi stim ca ne placem desi avem 20 de ani si nu mai credem in dragoste la prima vedere.
Eu sfiita imi intorc privirea si incep sa inot. Respir greu cand simt ca sunt urmarita. Tu, ma privesti asa cum privesti un peste caruia nu i`ai intins nici o momeala si totusi a aparut inaintea ta. Nu`i stii marimea, dar stii ca e acolo si te atrage si simti nevoia de a`l poseda. Eu ma simt singura si desi inot uit sa`mi controlez respiratia. Dintr`o singura miscare ma intorc pe spate la fel de repede cum intorci covertura de pe pat cand o vezi patata cu ciocolata, iar la usa suna cineva. M`am indragostit si eu atat de repede incat nu mi`am dat seama ca m`am intors, ca nu mai inot si ca te plac...Precum un fat imi umplu urechiile cu apa si inchid ochii. Intunericul poate ma va salva....Incep sa visez...iti vad ochii verzi, buzele groase, barbia ascutita, fata rotunda si ma intreb...oare glasul iti e la fel de frumos precum chipul, oare in aceeasi caldura din ochii ti se scalda si inima?
oh! dar tu nu ma mai vezi...esti la fel de trist ca si cand in Dumnezeu ti`ar fi pus in fata ochilor fericirea, iar tu necunoscand`o ti`ai intors privirea si cand ai constientizat`o, vrand s`o posezi, minunea si `a luat zborul...acum nu te mai gandesti la mine...nici eu la tine, caci absorbita de ganduri am uitat de mine, de apa, de cer si am cazut intr`un somn adanc precum ....dragostea sau marea?

25 de grame

Oare s`a gandit cineva vreodata ce se intampla in interiroul lui? Daca este lumina sau intuneric? Probabil multi ar fi tentati sa raspunda ca exista ``intuneric``` caci doar fiinta noastra e programata ca lucrurilor necunoscute precum moartea, boala sa le atribuie nonculori, precum negrul.
De unde stii tu ca sangele tau poate are nevoie de lumina pentru a functiona, la fel ca si tine cum ai nevoie de lumina pentru a`ti desfasura activitatea. Sau poate sufletul are nevoie de ochi pentru a`si dea seama cand esti in impas si sa vorbeasca cu lacrimile pentru a`ti simti mangaiati obrajii prea palzi din cauza socului si concomitent sa`ti simti cum ti se zguduie stomacul din cauza arsurilor...
Totul e ca si cum atunci cand suntem tristi avem nevoie de caldura.Poate intr`o zi o sa se sature sa`ti tot dea imbolduri ca tu sa te schimbi si sa te multumesti cu ceea ce ti se ofera, iar ca o abatere de la aceasta ```lege``, din cauza propriei tale nepasari, ea va fi capturata de un balaur marge si .......negru.......pentru ca tu ai decis sa stingi lumina sufletului spunandu`ti ca vrei sa`ti pui capat vietii, iar pentu acele cateva minunte in care tu crezi ca asta te va racori si te va face sa te simti mai bine, sangele, precum o victima care oscileaza intre viata si moarte, nestiind incotro sa mearga nu va mai gasi drumul catre inima si poate lacrimile tale vor fi preschimbate in sange, ori acel lichid rosu iti va viola teritoriul intimitatii intre tine si realitate, iesind la suprafata. Atunci inima probabil va mai inceta sa se zbata sa scape din ghearele negrului. Ma intreb..oare tu ce o sa mai simti? O sa`ti mai alerge lacrimile pe acelasi piste ale obrazului, ori stomacul iti va mai vibra cand vei suspina? Nici macar nu stiu daca`ti va fi dor de toate acestea, pentru ca o data parasit de suflet o sa`ti pierzi si etica pe care probabil ai imprumutat`o ...

In uitare toate-si vor afla iertarea

Astazi am constatat ceva. De fapt constatasem mai de mult, dar astazi am fost mai constienta de acest lucru decat data trecuta. De ce oare preotul sau cei care au grija de biserici au pus ceasuri in interiorul acestora???? Oare cand mergem la biserica trebuie sa fim iar presati de timp? Mi se pare incredibil de stupida ideea asta cu ceasu in biserica. Si macar de ar fi un ceas care s`ar potrivi cu arhitectura, dar e doar un ceas ieftin cu pietricele ce seamana izbitor cu cele de pe bluzele ieftine din materiale sintetice ce le gasesti la tot pasul si pe care eu le detest si le accept numai celor care intr`adevar nu`si permit sa`si cumpere altceva pentru ca bumbacul e mai scump si intra si la apa mai repede. In categoria ``prost gust`` intra si lupta ce se da intre arhitectura veche si cea moderna regasita aproape in fiecare oras al tarii. E de prost gust sa ai cosuri de gunoi din lemn in centru numai pe o strada si dupa trecerea de pietoni sa`si faca aparitia cele de plastic, iar peste strada sa se observe cladirea moderna a Romtelecomului: astea sunt lucruri care pur si simplu te lasa mut cand treci pe langa ele. Inteleg ca ne aflam in perioada trecerii de la stilu vechi la cel modern, occidental sau cum vreti voi sa`i spuneti, dar macar faceti o trecere de mijloc, nu treceti la extreme.
Stiu ca acum o sa spui ca am un mare talent de a trece de la un subiect la altu, si sunt si eu constienta de acest lucru. Poate e din vina zodiei ori poate chiar am prea multe de spus intr`un timp limitat. asta pentru ca studiile mai mult sau mai putin recenta arata ca timpul petrecut in fata calculatorului iti distruge celule si cauzeaza ridurile :D:D:D:D:Diar eu incerc sa tin seama de acest lucru. Cum suna...
Da...si nu mai suport batranelele care atunci cand merg la biserica pun mana pe tine, se sprijina pe tine cu nonsalanta sau te deranjeaza de sute de ori pana sa ajunga la piretena lor, o alta batranica pentru a mai ruga`o pentru a 2`a oara sa`i aiba grija de poseta, sau sa`i spuna ca nu stiu care e imbracata neadecvat sau ca vai fetita aia s`a dus nu stiu unde sa ia nu stiu ce in timpul slujbei. a! si inca un lucru. Oare de ce babutele cu buzele stranse de trecerea timpului se dau cu ruj rosu pe o dungulita numita buza cand stiu ca nu le ajuta cu nimic si par ridicole? va inteleg cochetaria, dar nu partea aceasta. In schimb, astazi am sesizat ca batranicile au inceput sa nu mai miroasa a naftalina si sa se dea cu parfum. Ieftin sau scump...dupa buget. Macar se dau si asta mi se pare un progres si pentru asta le admir. Apropo de asta! Acum vreo 2 ani tot la biserica am vazut o femeie care avea aproape aceleasi trasaturi ca si mine si pentur un moment m`am vazut printr`o oglinda care`ti dezvaluie viitorul fetei cu 30 de ani mai tarziu si mi`am dat seama ca o sa fiu o batranica chiar foarte frumoasa:D:D bine..aici trebuie sa tii cont de mai multe chestii:nu machiaj excesiv( cum se practica), alimentatie sanatoasa( din punctu asta de vedere se simte un progres), nu stres, nu nervi si multe multe altele.
Iar am deviat....

Omul fara oglinda

Unii au prea mult, iar altii prea putin. Pana si oamenii publici se confrunta cu probleme indiferent ca au ceva bani, o casa luxoasa si o colectie de masini carora nu le gasesc loc de parcare. Nu stiu daca asta se intampla si`n cazu Lianei Stanciu si a lui Mihai de la Bere Gratis, dar cert e ca ceea ce am auzit astazi despre micuta lor m`a pus pe ganduri. Teodora( parca asa o cheama) are cancer. Intamplator am auzit asta aprinzand teelvizorul pe Antena1 in timp ce`mi faceam manichiura. Nu am reusit sa prind intreaga conversatie a Mihaelei cu Mihai, dar din cate am inteles se strang fonduri pentru aia mica. Asta nu inseamna oare ca indiferent cat esti de cunoscut, daca ai succes sau nu, bani, greutatile nu te doboara atunci cand nu te astepti sau poate chiar cand esti in ascensiune ori incerci sa ajungi in varf? Si culmea e ca cei de la Bere Gratis tocmai terminasera de filmat un videcolip in care micuta e pupata de cei doi parinti. Daca`i privesti in acea secventa, cei 3 par in culmea fericirii. Si zambetul fetitei...atat de pur cum n`ai putea afirma ca ea duce o povara, ca dupa o zi sa afle ce se ascunde in interiorul fetei. cate lucruri ciudate, de cata suferinta are parte biata mama. Pana la urma si ei au nevoie de bani deoarece costurile trebuie sa fie uriase.

Asta m`a pus pe ganduri si m`a determinat sa nu ma mai plang atata. Cred ca vreau si am pretentii sa am multe lucruri nefolositoare ce`mi provoaca o stare euforica pret de cateva ore sau maxim cateva zile. Poate nu intamplator am aprins televizorul gandindu`ma tocmai la acest lucru. Sunt sanatoasa si nu pretuiesc asta. Am un acoperis deasupra capului si nu mi se pare mare lucru. Am 2 parinti mai mult sau mai putin sanatosi si nu ma bucur de ei. Am camera mea si nu pretuiesc intimitatea. Am ce manca si mi se pare un lucru normal. Am cu ce ma spala si nu mi se pare iesit din comun, iar ca un apropo, in timp ce faceam baie am stricat bateria de lcada...eu care pretuiesc apa, iar de cand am participat intr`un proiect privind mediul inconjurator am inteles importanta ei si costul acesteia pentru ca noi sa beneficiem de ea sub forma apei potabile, fapt pentru care detest oamenii care se spala pe dinti si lasa apa sa curga, sau atunci cand se spala le place sa simta apa cum curge pe ei. Imprudenta asta se accepta doar la cei mici pentru ca inca nu sunt suficienti de constienti, dar celor mari nu li se accepta scuzele. Revenind, am stricam bateria si acum curge apa din ambele parti, si de la dus si de la robinetul acela normal( nu`i stiu denumirea).

Ca o concluzie: imi bat joc de apa, nu pretuiesc ceea ce am si sunt vesnic nemultumita.

Sprintenele amintiri

Astazi am fost cuprinsa de nostalgii...am invitat`o pe prietena mea la mine acasa, initial pentru a viziona un film, insa cum`` socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ``( daca proverbul nu e usor modificat), ea a propus sa ne uitam la poze. am scos albumele de cand eram eu mica->> astazi chiar o sa postez o poza de cand eram eu bebe si promovam nudismul si pot sa afirm ca eram chiar ADORABILA. da da ! si n`o sa fiu ipocrita sa n`o spun. si ea laurica, mititca ce scumpa era la gradi. shrecuta mea mica cu fata de mamboocha si cu ochi de Cameron Diaz. ii are identici. ii ador ochii, modul in care spune ``Buna`` si ma amuza teribil atunci cand infuleca sandwichu` de la Mec in mai putin de 1 minut jumate si satisfactia cu care ma priveste dupa ce mai mananca o felie de pizza, mai bea un suc, mai adauga o prajitura si o portie de cartofi prajiti si se uita cu ochisorii ei la mine si`mi spune`` mi`e foame. hai in mall sa imi mai cumpar ceva``. deci e pur si simplu ADORABILA cand face chestia asta...:))) intr`o alta ordine de idei, nici ea nu stie daca e foame, e stresata sau mananca din placere. ce`mi place la ea e ca nu se ingrasa. ea da vina pe arderile ei exceptionale si pe faptul ca in fiecare dimineata danseasa pe Faudel:))) esti geniala, dar asta oricum o stiu de 2 ani, iar despre tine trebuie sa scriu in detaliu alta data( si ti`am spus `o ca pe un fel de avertisment:))). ce mici eram, si ce repede am crescut.

i`am aratat si alte poze cu fostii colegi, si cand sa plecam de acasa pentru a ne plimba si eventual de a manca ceva de la Boro, m`am simtit cuprinsa de o melancolie care de mult isi facuse adapost in sufletul/ creierul meu, dar care azi a iesit la suprafata asa cum face si sangele cand te atingi de un colt de geam neslefuit al mesei de unde`ti servesti pranzul...si`a facut aparitia fara ca eu sa`i permit...si chiar mi`e dor de acel ``cineva``. au fost atatea clipe minunate impreuna...uneori incerc sa ingrop acele clipe si sa le tencuiesc cu ciment, dar asta n`ar insemna oare ca daca persoana respectiva ar vrea sa aiba acces la ele prin intermediul meu ar rezulta un refuz din start din partea mea? nu..nu`i o metoda buna, si`n plus ce mai conteaza daca persoanei respective nu`i trece nici un fior atunci cand ne intalnim, si aici chiar nu vreau sa ma amagesc ca poate`i trec si ei cand ma vede, sau poate ii starnesc un gust amar, acel gust amar pe care`l ai dimineata cand te trezesti dar care trece atat de repede dupa ce bei un pahar de apa sau mananci un biscuite. cu intentia de a fi rea...mi`ar placea macar daca`as fi un gust amar pe care sa`l aiba timp de mai multe zile, nu de alta, dar sa`si aduca si ea aminte de mine. dar...oare mai conteaza? poate intre noi o doza cea mai mare de somnifere si`a luat`o orgoliu.....

``Din frumusete nu se face porumb si din istetime mamaliga``

da..mananc orez, ma chinui sa termin o carte pe care n`am inceput`o bine si scriu pe blog. mai de mult ma gandeam cat de fain o sa fie sa am casa mea si sa nu mai locuiesc cu parintii, si acum cand ei sunt plecati pentru o zi ma simt atat de nefericita, parasita, fara chef de nimic.ihm..ce ciudat e viata. sa fiu colega de gradinita si generala cu o fata, iar la liceu sa descoperim cate lucruri avem in comun si sa incepem sa ne descoasem una pe alta si sa devenim prietene. oare asta nu e un indiciu ca sunt atatia oameni minunati in jurul nostru, iar noi, orbii nici macar nu ne sinchisim sa le simtim prezenta, sa le urmarim privirea, sa facem schimb de cuvinte ci numai sa criticam, sa uram sau sa`i catalogam ca fiind cele mai cumplite fiinte, ori sa rengeam ceea ce nu ne place la noi, dar vedem la altii care`si exteriorizeaza acele simtiri. si pana la urma omul nu are puterea decat de a presupune. nimic nu e incertitudine, sau mai bine spus totul este incertitudine. de fiecare data cand mergem pe strada, nu conteaza cat de grabiti suntem sau unde ne fuge gandul, dar noi trecem pe langa oameni si dintr`o singura privire mintea noastar iar presupune, iar nascoceste neadevaruri..si totusi daca ne`am tine din frau acest instinct poate nu am putea sa ne mai numim ``oameni``.
mie de exemplu cand merg pe strada imi place sa privesc oamenii( nu tot timpul). uneori gasesc chipuri care ma impresioneaza nu neaparat datorita frumusetii fizice, ci a felului in care ma privesc si de multe ori mi se intampla sa`mi pun intrebarea retorica```el/ ea oare ce crede despre mine cand ma privesti? oare ce a declansat in el/ ea interesul sa ma priveasca pret de mai multe secunde si sa sa schiteze un suras al ochilor?``. de pilda am in clasa o fata cu care n`am schimbat multe cuvinte, dar gura ei ma atrage, e atat de fermecatoare. are genul de buze care pe mine ma fascineaza, cele in forma de inimioara. micute si carnoase care nu dezvaluie mult din dantura atunci cand vorbesti. cred ca pot fi numite genul de buze misterioase. e just ca nu tuturor li se potriveste genul acesta de gurita, cel putin nu mahalagiilor, carora atunci cand se cearta sau injura le poti vedea dantura indiferent ca porti ochelari cu dioptrii mari sau nu. dumnezeu e minunat cand ne creeaza. tuturor ne da ceea ce ni se potriveste. si acum mi`a venit in minte ceea ce am citit intr`un articol din men`s health daca nu ma insel, cum ca barbatii cu nasu mare sunt fermecatori si ca fac sex de calitate:)) cine stie, poate asa o fi. oricum, indiferent de rezultatele studiului, mie tot nu`mi plac barbatii cu nasu mare, ochii mici si gura mare. de fapt ii detest. si totusi, daca stau bine sa ma gandesc niciodata nu stii de cine poti sa te indragostesti si sa treci cu vederea peste aceste aspecte, iar numai in momentul in care relatia nu mai functioneaza, el nu te mai iubeste atata de mult, tu sa faci lista cu toate defectele sale si pe cele mentionate mai sus sa le gasesti ca fiind primordiale:)) e tipic femeilor. da...imi plac babatii chei/ cheli/ cheliosi( desi suna aiurea), cu spatele in forma de trapez, lucrati( nu exagerat), cu buzele in forma de inimioare si neaparat carnoase, cu o dantura alba fara pastrunga, ochi migdalati sau rotunzi, un nas care sa se potriveasca feteie, si cu o alunita chic situata pe taramul fetei:D asta ar fi doar o prima copie a barbatului frumos. stiu stiu ca numai femeile mai putin inteligente tin seama de aspectul fizic, dar sa fim seriosi, oare nu toti suntem interesati de asta? sau crezi ca romeo s`ar fi indragostit de julieta la acea petrecere a Capuletilor numai ca i`a simtit prezenta? categorc ca nu. imi plac si blonzii, si brunetii, si satenii si toti baietii care au capul frumos. astazi nu o sa vorbesc de personalitate pentru ca aici sunt mai indecisa decat la aspect, iar Laura mea stie mai bine:))). ceea ce ma face fericita e ca gusturile mele sunt in antiteza cu ale prietenei mele, desi diferenta de varsta dintre noi doua este doar de cateva ore.haha.

pe neasteptate te surprind stari ciudate

astazi am avut o stare destul de ciudata, desi a fost o zi frumoasa, iar eu care ma credeam o meteosensibila am constatat ca azi nu mai aveam pe ce da vina din cauza starii. dimineata a trecut la fel de repede ca toate celelalte dimineti de care eu nu ma bucur in general, gandindu`ma doar la dimineata urmatoarea si la ziua ce astept sa fie marcata cu x in orarul saptamanal si constat cum trec pe langa timp...astazi am avut o mica discutie in contradictoriu cu o persoana la care tin f mult( poate si asta a fost cauza starii mei), la scoala de abia m`am tarait, cu o lipsa totala de viata. m`am trezit numai in moemntul in care am ajuns in clasa si am ascultat un refren, unul pe care multi il aud, cunosc si`l detesta`` scoateti o foaie de hartie, semnati`va si puneti data de azi`` a fost ca un pahar de apa rece pe o fata imbujorata de caldura. desi puteam sa fac mai mult, nu m`am concentat suficient. stiu ca suna ca un cliseu, dar chiar asa a fost. un singur lucru ar fi necesitat mai multa atentie, dar..asa a fost sa fie. in plus nu asta a fost intentia mea, si anume sa scriu despre ceea ce am facut la scoala, ci ceea ce am intreprins pana sa plec la scoala. astazi am vrut sa vad cum arata blogurile celorlalti utilizatori din tara, si am constatat ca sunt f multi oameni care chiar pun suflet cand scriu si au acel ``ceva`` care te face sa ramai cu ochii mari in fata monitorului si sa absorbi fiecare cuvant. bine, depinde si de subiect. oricat de bun ar fi un blog, eu tot n`as putea sa fiu interesata de un blog in care se vorbeste numai despre politica, banci, bani sau mai stiu eu ce. la varsta asta mi se par mai putin interesante. caut mai mult suboecte ce abordeaza viata individului din spatele blogurilor frumos aranjate, fara greseli gramaticale( si gandul imi zboara inevitabil la nenumeroasele mele greseli de ortografie). da...astazi chiar am descoperit un blog f dragut, si tipa draguta, cu preferinte muzicale asemanatoare cu ale mele, dar tot nu i`am inteles pseudonimul( daca asa se poate numi) blogului ei..``nu-sunt-printesa``.oricum tipa are idei geniale si pare sa fi avut si parinti care sa se ocupe de educatia ei. daca toti parintii ar fi precum ai ei lumea ar fi poate mai intelegatoare...da! si iar simt ca blogul meu e atat de neinteresant pe langa al altora, si inca nu stiu daca ma incadrez in categoria oamenilor cu atractie la public/ cititori. poate ca nu, dar poate pe parcurs o sa`mi imbunatatesc tehnicile si modul de a scrie, infatisarea blog`ului care conteaza destul de mult. eu nici macar n`am prieteni carora sa le citesc posturile, dar mai bine sa dau vina pe inceput. nu se pot avea toate dintr`o data. parca pentru cateva minute cat am scris toate acestea am uitat ca nu ma aflu intr`o stare de milioane, iar acum cand ma indrept spre final parca iar ma apuca nostalgia unor vremuri despre care probabil o sa discut. a! ziua de azi nu va semana cu cea de maine. se da ceasul cu o ora inapoi:P

25th

/ = Cursiv...da stiu ca u trecut suficient de multe zile de cand nu am mai postat si totusi in drum spre scoala am numai idei si teme care chiar as putea sa dezbat, iar cand ma apuc de scris parca ma paraseste inspiratie. astazi ma simt precum o hoata. de fapt chiar sunt una, si nu e vorba ca as fi furat ceva material, ci ma acuz de un furt spiritualsi lucrul asta e ca acela cand ranesti pe cineva sufleteste, nefiind nevoie sa-l lovesti ca el sa supere. poate daca as fi mai deschisa si as vorbi pe larg despre acest subiect mi`as mai reveni. in plus, daca stau bine sa ma gandesc asta nu e prima data cand comit un furt constient, si totusi il comit. uneori ma simt prost pe moment, iar imediat dupa imi revin..si totusi ma intreb cine ar trebui sa fie victima in acest caz. poate intr`o buan zi o sa fiu judecata pentru toate furturile mele constiente.stii..uneori ma simt ca si cum as fi la inchisoare si astept sa ma judece, dar judecatorul amana, amana, eu ma bucur pe de o parta ca nu aflu care`i sentinta, dar pe de alta parte ma macina asteptarea. oricum din totdeauna sufletul omului a fost o enigma, dar oare cine`l intelege? si totusi iar imi revine in minte un lucru: citesc 4 carti, din care una ar trebui sa fie obligatoriu citita pentru saptamana viitoare, dar mi se pare atata de urata incat prelungesc momentul in care o sa pun mana pe ea si o sa citesc urmatoarele 400 si ceva de file, insa pana atunci ma delectez citind o carte din secoloul al 21`lea. inainte nu eram ``fana`` a acestor carti desi am cumparat de cateva ori carti marca``proza XXI``, dar acum am constatat ca sunt chiar inteersante. e adevarat ca nu inveti mare lucru citindu`le, dar macar nu te mai gandesti la grijile cotidiene, iar daca ai norocul sa dai de o carte scrisa de sophie kinsella, ai mari sanse sa te amuzi la unele capitole( asta ca sa nu zic ``faze``, cum se obisnuieste sa se spuna`n zilele noastre). si pana la urma ce e o carte buna? o carte ce are un subiect ce dezbate un conflict interior din inima ta, sau ceva despre care`ti doresti sa stii mult mai mult, ceva ce ti se potriveste. chestia asta seamana si cu ``nu poti iubi sau urai pe cineva decat daca aceasta persoana reflecta ceva ce tu iubesti sau urasti la tine insuti`` ceea ce mi se pare complet just. in orice caz, eu o sa ma delectez cu aceasta carte, marca a sec XXI cel putin 3 zile de acum incolo:D Imda...deja e cam tarziu, iar ora mea de somn se apropie. acum o sa ma duc sa fac ceea ce fac de obicei in fiecare seara inainte sa ma pun la somni. stiu ca acum urma sa fi spus ce anume obisnuiesc sa fac, daaaaaaaaaaar n`o voi spune:D

referinte

Cum fiecare medicament are un prospect si o denumire, cam asa este si cu oamenii. ma numesc Andra, am 16 ani si jumatate, nu stiu nici eu prea multe despre mine deci nu pot da referinte in legatura cu ``compozitia``/ ``administrarea``/ ``precautii``. mi se pare aiurea saincep sa vorbesc despre mine inca de la inceput in legatura cu ce- mi place, cine sunt si de unde vin, si nici nu cred ca ar avea o mare importanta. pe parcurs sunt singura ca o sa devin mai deschisa( deci iata o prima autocaracterizare->> neincrezatoare, nesiguranta fata de cei din jur). ideea cu blogul? pur si simplu. este un ``trend`` si am zis sa ``gust`` putin din el. cata lume o sa citeasca ceea ce am scris nu stiu, dar pentru mine o sa fie un fel de jurnal in care- mi va face placere sa scriu ori de cate ori voi simti nevoie. nu am prea mult timp la dispozitie, si poate si de aceea scriu in graba si nu folosesc majusculele la inceput de propozitie. data viitoate o sa incerc sa fiu mai atenta. astazi de dimineata ma gandeam la cat de minunat e omul si cat de superior celorlalte fiinte. ca sa fiu mai explicita..ma gandeam cat de miunat e caci un om poate sa vorbeasca cu un altul sau despre un altul ceea ce intreprins sau ce a invatat, dar un animal nu poate sa vorbeasca cu un alt animal sau cu un om despre ceea ce a facut alt om. in fine! ar fi multe de discutat pe tema asta, dar nu la ``referinte``. acum ma retrag. sper sa va faca placere sa cititi scrierile unui adolescent cu pretul de a cheltui lumina zilei. cum toate talk`show`urile au un acelasi final`` va dorim/ doresc o seara buna`` asa si eu va doresc zile cat mai pline de intelegere!