Oare s`a gandit cineva vreodata ce se intampla in interiroul lui? Daca este lumina sau intuneric? Probabil multi ar fi tentati sa raspunda ca exista ``intuneric``` caci doar fiinta noastra e programata ca lucrurilor necunoscute precum moartea, boala sa le atribuie nonculori, precum negrul.
De unde stii tu ca sangele tau poate are nevoie de lumina pentru a functiona, la fel ca si tine cum ai nevoie de lumina pentru a`ti desfasura activitatea. Sau poate sufletul are nevoie de ochi pentru a`si dea seama cand esti in impas si sa vorbeasca cu lacrimile pentru a`ti simti mangaiati obrajii prea palzi din cauza socului si concomitent sa`ti simti cum ti se zguduie stomacul din cauza arsurilor...
Totul e ca si cum atunci cand suntem tristi avem nevoie de caldura.Poate intr`o zi o sa se sature sa`ti tot dea imbolduri ca tu sa te schimbi si sa te multumesti cu ceea ce ti se ofera, iar ca o abatere de la aceasta ```lege``, din cauza propriei tale nepasari, ea va fi capturata de un balaur marge si .......negru.......pentru ca tu ai decis sa stingi lumina sufletului spunandu`ti ca vrei sa`ti pui capat vietii, iar pentu acele cateva minunte in care tu crezi ca asta te va racori si te va face sa te simti mai bine, sangele, precum o victima care oscileaza intre viata si moarte, nestiind incotro sa mearga nu va mai gasi drumul catre inima si poate lacrimile tale vor fi preschimbate in sange, ori acel lichid rosu iti va viola teritoriul intimitatii intre tine si realitate, iesind la suprafata. Atunci inima probabil va mai inceta sa se zbata sa scape din ghearele negrului. Ma intreb..oare tu ce o sa mai simti? O sa`ti mai alerge lacrimile pe acelasi piste ale obrazului, ori stomacul iti va mai vibra cand vei suspina? Nici macar nu stiu daca`ti va fi dor de toate acestea, pentru ca o data parasit de suflet o sa`ti pierzi si etica pe care probabil ai imprumutat`o ...
De unde stii tu ca sangele tau poate are nevoie de lumina pentru a functiona, la fel ca si tine cum ai nevoie de lumina pentru a`ti desfasura activitatea. Sau poate sufletul are nevoie de ochi pentru a`si dea seama cand esti in impas si sa vorbeasca cu lacrimile pentru a`ti simti mangaiati obrajii prea palzi din cauza socului si concomitent sa`ti simti cum ti se zguduie stomacul din cauza arsurilor...
Totul e ca si cum atunci cand suntem tristi avem nevoie de caldura.Poate intr`o zi o sa se sature sa`ti tot dea imbolduri ca tu sa te schimbi si sa te multumesti cu ceea ce ti se ofera, iar ca o abatere de la aceasta ```lege``, din cauza propriei tale nepasari, ea va fi capturata de un balaur marge si .......negru.......pentru ca tu ai decis sa stingi lumina sufletului spunandu`ti ca vrei sa`ti pui capat vietii, iar pentu acele cateva minunte in care tu crezi ca asta te va racori si te va face sa te simti mai bine, sangele, precum o victima care oscileaza intre viata si moarte, nestiind incotro sa mearga nu va mai gasi drumul catre inima si poate lacrimile tale vor fi preschimbate in sange, ori acel lichid rosu iti va viola teritoriul intimitatii intre tine si realitate, iesind la suprafata. Atunci inima probabil va mai inceta sa se zbata sa scape din ghearele negrului. Ma intreb..oare tu ce o sa mai simti? O sa`ti mai alerge lacrimile pe acelasi piste ale obrazului, ori stomacul iti va mai vibra cand vei suspina? Nici macar nu stiu daca`ti va fi dor de toate acestea, pentru ca o data parasit de suflet o sa`ti pierzi si etica pe care probabil ai imprumutat`o ...
0 comments:
Post a Comment