Oare atunci cand doi oameni se indragostesc si se patrund ei cred ca unul apartine altuia, dar aceasta posesie e numai pentru cateva zeci de minute, dupa care revin la aceeasi singuratate din care pot da nastere voit unei noi fiinte care nici aceasta nu poate fi numita ``eterenitate``ci numai temporalitate. Oare desi mergi alaturi de mine si ma imbratisezi suprapunandu`ti sufletu peste al meu crezi ca se poate produce un tranfer de sentimente, sau ganduri si ca imi vei cunoaste intimitatile, astfel putand rade de mine in momentele in care te vei simti neputincios? Spunem ca ne iubim, ca`mi cunosti gandurile si ai acces la visele mele, ma imbratisezi, ne contopim pentru cateva minute, dar niciodata nu`mi cunosti fiinta morala pentru ca ea ramane vesnic singura in viata...
Poate daca mi`ai privi fata si le`ai acorda o minima importanta gesturilor ti`ai da seama ca tristetea singuratatii canta la un instument numit suflet, si nu...nu are nevoie de microfon, boxe ca ceilalti si tu s`o auziti...Asculta`o! Priveste`ma!
Poate daca mi`ai privi fata si le`ai acorda o minima importanta gesturilor ti`ai da seama ca tristetea singuratatii canta la un instument numit suflet, si nu...nu are nevoie de microfon, boxe ca ceilalti si tu s`o auziti...Asculta`o! Priveste`ma!

0 comments:
Post a Comment