vreau in nuante de alb

vreau să pictez un mister pe-o coală albă,
dar să nu fie citit nicăieri.

Vreau o pată albă să mă ascund când mă simt
pătată de altii cu culori care mint ceea ce sunt,
dar nu sa devin incoloră.

vreau ca de azi să gândesc alb,
dar nu să sterg tot ce simt.

eu vreau doar bucăţi de alb
să le lipesc eu pe ce simt
că-i plin de nuanţe închise,
dar nu să le deschid.

eu vreau doar monstre de alb
pe care să le folosesc
cănd mă simt prea banală,
sau prea plina de negru,
fără să deformez
forma ce aşterne loc conţinutului.

eu am nevoie doar de nori pe post de vată
cu care pot să-mi ascund ochii
si să mă gândesc doar la mine...

vreau vise banale să fac o croială
sub formă de rochie
ca s-o port mereu,
iar la mijloc să fie pictată
cu vise stranii pe post de model,
iar când îmbrac rochia,
eu vreau să atragă
în mrejele ei
oameni ce apreciaza o formă ciudată,
ci nu cei care se uită la croială mereu...

Am forme de diferit,
dar aceeşi nuanţă de negru.
Uneori mă ntreb din ce s-clădit
din diferit sau din negru

un pahar cade, s-asterne tăcere...
el din ce e alcătuit
de tipă si atrage după sine tăcere
de ce el nu scoate nici un sunet cand în mine e-ntrebare
iar eu de ce tac cand îl aud vorbind,
căci atunci eu uit si de negru si de forma si de cioburi
si de toate si de nimicul din care fac parte
si eu, dar si ele
caci intre noi doi se asterne o forma neagra de tacere,
un diferit in care nu ne regasim nici eu, nici el, nici ele...

Frica de mine s`ascunde pe coline
si mananca alune ce seamana a vise din mine.
eu ma sperii de ea si merg mai departe,
dar ea se napusteste asupra mea,
ma`njunghie si ma intreaba placid```vrei o aluna?``,
iar eu cu lacrimi de sange ii scriu ``Da...`` pe coline...

Nu-mi mai vorbi decat cand ti`o cer/si daca o faci/ nu folosi decat cuvinte izvorate din mine/ ce se feresc de`un necunoscut/ ce tasneste din omul din tine...pastreaza distanta caci incep a ma compune din el

Cand gandul scrie nu are nevoie de maini, caci privirea`ti`e pix, iar spatiul e pasta ce arunca spre tine imagini care ies surazand prin pori si dau nastere noilor ganduri, iar cine se`atinge de tine se manjeste cu pasta ta si`si da seama ca incepe sa scrie noi randuri din care se compune un gand scris de un alt pix, dar cu aceeasi pasta care da nastere unei noi judecati ce danseaza, flirteaza si seduc alte ganduri, transformandu`se`n hore ascunse ce se`ntind de`a lungul pamantului, ocupand si marile, distragand atentia oceanelor ce n`au copii sa stie sa poata dansa astfel, dar au cantareti ce compun cantecul si impun ritmul pe care gandurile noastre danseaza...

Strazile nu ma vor musafir
Caci ele stranuta cand vreau sa le`ating,
Norii se`ascunde de ochiul meu stang
Si incep sa alerge plangand.


Incep sa cred ca provoc alergie
Tuturor din care se`naste`un gand
Din tine, din mine, din noi, din pamant.
Am decis sa m`ascund dansand
Dupa timpul ce le`atinge bland,
Si s`arunc spre ele microbi
crezand
ca le pot provoca alergii
ce te duc
cu gandul la un mormant
gol, far`de stapan...
si iarasi m`asez pe timp plangand...

mirosul nu -mi mai vorbeste...

am muscat din portocala cu voiciune de parca ar fi fost o minciuna cu miros. Mirosul mi`a ademenit creierul, mi`a desfatat simturile s am inceput s`o consum....la inceput usor caci atunci ii descopeream dulceata, dar incetul cu care`o savuram si`a inchis culorile pana s`a transformat in nesat si am descoperit partea stricata a portocalei ce era realitatea unui vis...o hurie cu ochi negrii ai unei oglinzi fara stralucire si buze rosii precum sangele asfintitulu ce sunt taiate de timp.....da!...ea imi zambea atragandu`mi privirea asupra gurii, ma seducea, ma conducea spre frenezie pana am inceput sa musc din aer si apoi din ea... am muscat`o incet la inceput, iar apoi cu nesat pana ce nesatul s`a transformat in neclipre, oprire a tuturor butoanelor ce`mi controlau sistemul. acum nu mai circula nici un curent prin mine....m`a muscat realitatea, iar eu n`am fost atent....vanzator de vise si placeri nedemne de marfa sa,, bestie ce calca taramuri interzise....mai musca o data din portocala si revino la realitatea prezentului...

tu ai crezut că sunt cel ce sunt, dar te-ai înşelat, căci eu nu sunt cel ce sunt în ochii tăi... tu vezi doar carnea ce adăposteşte interiorul meu. Tu nu ai acces în zonele interzise privirii, căci dacă aveai mă lăsam singur descoperit şi nu ţi cauzam suferinta, pierdere de timp, consum de energie nejustificat pentru o cauza ce are miez şi înveliş, unde îţi este interzis accesul, căci acela este drumul spre miezl. Nu te încrunta, nu înţelege, nu rătăci, ci fii prezentă. Eu nu ţi cer să mă cunoşti ca fiind cel ce sunt atunci când nu ma priveşti şi nu mi analizezi gesturile, inflexiunile vocii, forma pupilei sau culoarea ochilor. Eu sunt mai mult decât miezul...dar cum fiecare zonă interziă este cunoscuta de cineva, să ştii ca pentru a o accesa ai nevoie doar de o cheie... vorba. Cheia e mică, vorbele trebuie sa fie puţine pentru a penetra o suprafata stramtă care conduce spre profunzime, dar... păcat ca tu esti muta si eu iau in considerare asta.

Astazi, fericirea si tristetea au avut ocazia sa stea fata`n fata la semafor. Cea dintai batea voioasa din picioare, era gratioasa in miscari, gesticula, vorbea tare si radea, organiza competitii cu muschii faciali, modela sunetele, arcuia sprancenele, ii acorda atentie limbii, cronometra pulsul inimii si o lauda pentru ca era o sportiva buna, pe cand cea din urma era atat de egoista caci se gandea numai la ea, vroia sa se asterne pe tot corpul omului, sa`si intinda patura pe toata mintea si sa stea lenevind la soare atat cat are ea chef, iar cand are de gand sa fie inlocuita sa `si ia o scurta vacanta pe motiv de insolatie, dar pana atunci trebuia sa pregateasca o licoare care`i era de folos la paraliarea corpului.
Ma uimea contrastul...dar stand si privindu`le mi`a tresarit o idee. Desi pe acea straduta din mintea mea cu mii de intersectii si semafoare arata rosu, eu am pornit motorul si m`am indreptat strategic spre balta ce se tolanea in fata tristetii si am stropit`o din cap pana`n picioare, am accelerat si am luat fericirea cu mine s`o conduc spre coridoarele viselor mele....stiu ca am trisat! Dar nu ma simt o profitoare, ci doar o privilegiata caci mi`am ales o astfel de tovarasie...

cu totii dorim sa epatam. tot ce inseamna contrast doreste sa epateze cu scopul de a uimi, dar pentru asta ai nevoie de public asa cum actorul are nevoie de el. epatare da nastere competitiei, iar competitia da nastere startului, acesta din urma se naste din epatare si iar ne lovim de ciclicitate. Noi insine suntem subordonati ei. In acest ciclu nimeni nu stapaneste ci doar supravietuieste. avem doua capete: stare initiala si finala. cunoastem cauzele si facem cunostinta cu efectele. Suntem atat de absorbiti de acest ciclu caci uneori uitam de Fauritorul ei. avem spectatori si uitam de regizor. Scena e viata, noi suntem actorii, spectatorii sunt fiinte care nu se pot materializa in ochii nostri pentru ca noi suntem egoisti si dorim ca toate luminile sa cada asupra noastra pentru a epata...si uite asa uitam de tot....de public, regizor si de ceilalti...de ceilalti scenaristi ce sunt tot oameni.

CONTRAst

Nimicul nu inspira. Nimicul este golul ce ramane in urma diviziunii, a speararii. Dint tot se naste nimicul. Este precum interiorul unei flori..nu se descopera decat atunci cand vrea sa semanalizeze apropierea nimicului. Nimicul moare si se naste totul si invers...Este vorba doar de ciclicitate: aprinzi- stingi, razi- plangi, inspiri-expiri, vorbesti-taci, iubeste-urasti, zambesti-plangi, alb-negru, bun-rau, pozitiv- negativ, viata-moarte, desupra tuturor dominand dualitatea Nimic- Tot.

imi pasa...

ma intereseaza ce simti
cand pietre in tine se`arunca
si lacrimile`ti navalesc pielea
si`n tine teama prinde contur
si`ti sfaise chipul si pielea
iar pietrelei singure`ti raman
la fel de grele ca si trena`ti
innegrita cu pasi de demult.
si pietrele se obisnuiesc cu clima inimii tale....
Oare sufera dezastre de pe urma`ncalzirii globale?

In curand scenariile din filmele de groaza care infatiseaza Apocalipsa vor incepe sa ia contur...Nu stii daca astazi cand vei lucra in biroul tau, absorbit de informatiile ce stau tiparite pe o hartie si care`ti capteaza atentia vor incepe sa navaleasca peste covorol ce`ti sta sub picioare, iar biroul o sa inceapa sa tremure si el, lucrurile din jur o sa se simta ca pe o scena unde se desfasoara un spectacol si unde trebuie sa dea tot ce au mai bun din ele si vor incepe sa se miste, sa vibreze..unele vor rezista, altele vor ceda caci n`au auzit de termenul ``incalzire` sau..warm up.
Frica nu te va cuprinde gradat, ci iti va navali fiecare particica din suflet si trup precum un hot care simte impetuos nevoia de o victima. Atunci lumina din biroul tau se va stinge, paharul cu scotch se va darui podelei, sangele o s`o ia razna, respiratia la fel...vei uita sa respiri..incetul cu incetul vei intra in transa premergatoare mortii............te vor navali amintirilie, amintiri cu care ti`ai sedat mintea, amintiri datorita carora ti`ai schimbat mimica de atatea ori. Atunci timpul isi va pierde semnficatia pentru ca tu vrei uita de tine ca trup si te vei gandi doar la tine ca fiinta.
Ma macina curiozitatea de a stii care sunt ultimele lucruri care iti tin ocupata mintea....si cat dureaza pentru a`ti face inventarul clipelor cu adevarat fericite din viata ta, caci cele rele si urate se exclud in asfel de momente. E ca si atunci cand pleci intr`o calatorie...nu`ti impachetezi decat lucrurile care`ti fac placere sa le porti si de care ai nevoie. Poate numai atunci iti vei da seama unde ai greist, la cine ai tinut si cine te`a iubit....dar un singur lucru poate nu ti`l vei aminti....Ti`ai sarutat sotia inainte sa pleci la munca? I`ai spus copilului tau cat de mult tii la el si ca te bucuri ca e sanatos desi el se indpoa cu continutul unei pungi de Lays....? stii cu cine te`ai certat ultima data si cine a fost de vina? si stii cum glasul tau a ajuns la volumul 7 cand ea te`a intrebat daca ai platit gazele? mai stii? mai tii minte sarutul pe care mama ta ti`l dadea atunci cand te loveai la picior grabindu`te sa servesti masa? mai stii care a fost prima fata pe care ai sarutat`o sau prima pe care ai ranit`o? mai tii minte cand stateai de vorba cu prietenul tau cel mai bun si va faceati planuri, radeati, iar apoi ele se spulberau? nu....poate nu mai stii nimic.....sau poate ca`n acel moment toate se deruleaa cu o rapiditatea cu care ele se dezarmeaza, cad in neant si tu ramai gol...caci adevarata moarte vine cu pierderea amintirilor.

``Nu sunt ce par a fi-
Nu sunt
Nimic din ce-as fi vrut sa fiu
Dar fiindca m`am nascut fara sa stiu,
Sau prea curand
Sau prea tarziu
M-am resemnat ca orice bun crestin
Si n-am ramas decat...cel care sunt``

Ai privit ieri cerul? Ai privit ieri luna? Le`ai simtit caldura? ...Ai vorbit cu ele? Le`ai spus ce`ai simtit? ...stii...cred ca ele stau acolo, sus si nimeni nu le poate atinge pentru ca ele sunt superioare noua, dar asta nu inseamna ca nu ne privesc, ca nu ne vorbesc, ca nu ne asculta sau ca nu ne inarmeaza cu forta. eu mereu simt asta. mereu cand ma simt singura si simt nevoia de a ma descarca e suficient sa le privesc indelung si sa incep sa`mi expun framantarile, iar dupa ce fac toate astea urmeaza o perioada de tacere, eliberare, detasare...nu ma mai gandesc la nimic....dar cand imi cobor privirea imi dau seama ca sunt la o intersectie cu alte zeci de priviri...unele ``claxoneaza``, altele sunt blande, altele piperate cu dispret...si iar incep sa gandesc, merg, iar ma gandesc, sun la interfon, mi se raspunde, mi se da drumul si cand deschid usa, iar privesc luna ca si cum i`as spune ``pe maine``si ii trmit multumiri printr`o privire prelungita....apoi ma retrag in noapte si ma refac.

...

``Toti pentru unul, unul pentru toti`` oare e aplicabila in orice situatie? Daca sunt intr`un autocar sortit sa aiba un accident, iar in el se afla o persoana sa spunem...credincioasa si spune o rugaciune pentru ca a simtit la un moment dat ca ceva rau se va intampla, iar ceilalati nu simt nimic, sunt nepasatori sau neatenti la ce se intampla`n juru lor, nu au o credinta in nimic, sunt neidentificati in Univers oare accidentul se poate amana pentru un singur om?
Oare n`am fost protejati de atatea ori fara sa ne dam seama? De rautatea unui coleg, de sadismul unui trecator, de un accident, de o suferinta, de moarte si asta numai pentru ca am spus o simpla rugaciune sau pentru ca am avut o scurta, dar profunda conversatie cu Divinitatea? Oare de cate ori Dumnezeu a fost dezamagit de noi, dar fericit de bunatatea unui el sau ea...De cate ori nu ne`au urat Soarele, Luna si stelele si nu voriau sa mai straluceasca, nu vroiau sa mentinta extremele unei zile...zi-noapte, cald-frig pentru ca stiau ca noi depindem de ele si puteau sa ne nimiceasca luandu`ni`le...de cate ori pamantul nu s`a simtit mai greu decat ieri pentru ca un altul s`a nascut? Oare de cate ori n`au vrut copacii sa ne spuna ca se imbolnaevesc sau sangereaza? si cand spun sangereaza imi vine in minte acea zi de vara, cand mare mi`a fost mirarea sa descoper teribilismul altorua....cuie adanci infipte in seva copacilor...si nu in unul...ci in mai mult de 7 numarati de mine....de aia ne urasc toate, de aia ne imbolnavim, deaia suntem rai, de aia nu credem in nimic, de aia ne imputinam, de aia pamantul nu vrea sa mai dea roade ...pentru ca nu ne mai suporta, nici el, nici noi nu ne mai suportam..nimic si nimeni nu ne mai suporta....si asta se simte in fiecare zi.....

Fiecare cu gustul lui

Omu`i precum o bomboan cu invelis de ciocolata si mijloc de arahida. Cu cat petreci mai mult timp cu el, cu atat isi pierde din dulceata, iar arahida e la fel de tare precum orgoliul, rautatea si mandria. Se sparge cu dificultate, iar dua aceea nu mai ramane nimic decat un gust intepator...dar cum bomboanele sunt diversificate, fiecare poate schimba compozitia si aroma

doar seduce`le

Visele au case cu coridoare lungi, usi numeroase, bai pe care sunt pancarte cu mesaje. Visele se plimba prin intuneric, lumina, locuri neconventionale, vorbesc intre ele, se barfesc, se urasc, se intrec, se alearga, se imbraca frumos ca sa ne atraga, se dau cu parfum pentru a nu trece nevazute atunci cand nu le simtim prezenta. Ele fac autostopul, stau la semafoare fara sa se grabeasca si zambesc atunci cand cineva le saluta de pe partea celalalta a strazii, se bucura ca sunt seduse...se retrag in separeuri, danseaza lasciv si fac sex cu toata lumea. Savureaza`le!