cu totii dorim sa epatam. tot ce inseamna contrast doreste sa epateze cu scopul de a uimi, dar pentru asta ai nevoie de public asa cum actorul are nevoie de el. epatare da nastere competitiei, iar competitia da nastere startului, acesta din urma se naste din epatare si iar ne lovim de ciclicitate. Noi insine suntem subordonati ei. In acest ciclu nimeni nu stapaneste ci doar supravietuieste. avem doua capete: stare initiala si finala. cunoastem cauzele si facem cunostinta cu efectele. Suntem atat de absorbiti de acest ciclu caci uneori uitam de Fauritorul ei. avem spectatori si uitam de regizor. Scena e viata, noi suntem actorii, spectatorii sunt fiinte care nu se pot materializa in ochii nostri pentru ca noi suntem egoisti si dorim ca toate luminile sa cada asupra noastra pentru a epata...si uite asa uitam de tot....de public, regizor si de ceilalti...de ceilalti scenaristi ce sunt tot oameni.