tu ai crezut că sunt cel ce sunt, dar te-ai înşelat, căci eu nu sunt cel ce sunt în ochii tăi... tu vezi doar carnea ce adăposteşte interiorul meu. Tu nu ai acces în zonele interzise privirii, căci dacă aveai mă lăsam singur descoperit şi nu ţi cauzam suferinta, pierdere de timp, consum de energie nejustificat pentru o cauza ce are miez şi înveliş, unde îţi este interzis accesul, căci acela este drumul spre miezl. Nu te încrunta, nu înţelege, nu rătăci, ci fii prezentă. Eu nu ţi cer să mă cunoşti ca fiind cel ce sunt atunci când nu ma priveşti şi nu mi analizezi gesturile, inflexiunile vocii, forma pupilei sau culoarea ochilor. Eu sunt mai mult decât miezul...dar cum fiecare zonă interziă este cunoscuta de cineva, să ştii ca pentru a o accesa ai nevoie doar de o cheie... vorba. Cheia e mică, vorbele trebuie sa fie puţine pentru a penetra o suprafata stramtă care conduce spre profunzime, dar... păcat ca tu esti muta si eu iau in considerare asta.