vreau in nuante de alb

vreau să pictez un mister pe-o coală albă,
dar să nu fie citit nicăieri.

Vreau o pată albă să mă ascund când mă simt
pătată de altii cu culori care mint ceea ce sunt,
dar nu sa devin incoloră.

vreau ca de azi să gândesc alb,
dar nu să sterg tot ce simt.

eu vreau doar bucăţi de alb
să le lipesc eu pe ce simt
că-i plin de nuanţe închise,
dar nu să le deschid.

eu vreau doar monstre de alb
pe care să le folosesc
cănd mă simt prea banală,
sau prea plina de negru,
fără să deformez
forma ce aşterne loc conţinutului.

eu am nevoie doar de nori pe post de vată
cu care pot să-mi ascund ochii
si să mă gândesc doar la mine...

vreau vise banale să fac o croială
sub formă de rochie
ca s-o port mereu,
iar la mijloc să fie pictată
cu vise stranii pe post de model,
iar când îmbrac rochia,
eu vreau să atragă
în mrejele ei
oameni ce apreciaza o formă ciudată,
ci nu cei care se uită la croială mereu...

Am forme de diferit,
dar aceeşi nuanţă de negru.
Uneori mă ntreb din ce s-clădit
din diferit sau din negru

un pahar cade, s-asterne tăcere...
el din ce e alcătuit
de tipă si atrage după sine tăcere
de ce el nu scoate nici un sunet cand în mine e-ntrebare
iar eu de ce tac cand îl aud vorbind,
căci atunci eu uit si de negru si de forma si de cioburi
si de toate si de nimicul din care fac parte
si eu, dar si ele
caci intre noi doi se asterne o forma neagra de tacere,
un diferit in care nu ne regasim nici eu, nici el, nici ele...

Frica de mine s`ascunde pe coline
si mananca alune ce seamana a vise din mine.
eu ma sperii de ea si merg mai departe,
dar ea se napusteste asupra mea,
ma`njunghie si ma intreaba placid```vrei o aluna?``,
iar eu cu lacrimi de sange ii scriu ``Da...`` pe coline...

Nu-mi mai vorbi decat cand ti`o cer/si daca o faci/ nu folosi decat cuvinte izvorate din mine/ ce se feresc de`un necunoscut/ ce tasneste din omul din tine...pastreaza distanta caci incep a ma compune din el

Cand gandul scrie nu are nevoie de maini, caci privirea`ti`e pix, iar spatiul e pasta ce arunca spre tine imagini care ies surazand prin pori si dau nastere noilor ganduri, iar cine se`atinge de tine se manjeste cu pasta ta si`si da seama ca incepe sa scrie noi randuri din care se compune un gand scris de un alt pix, dar cu aceeasi pasta care da nastere unei noi judecati ce danseaza, flirteaza si seduc alte ganduri, transformandu`se`n hore ascunse ce se`ntind de`a lungul pamantului, ocupand si marile, distragand atentia oceanelor ce n`au copii sa stie sa poata dansa astfel, dar au cantareti ce compun cantecul si impun ritmul pe care gandurile noastre danseaza...

Strazile nu ma vor musafir
Caci ele stranuta cand vreau sa le`ating,
Norii se`ascunde de ochiul meu stang
Si incep sa alerge plangand.


Incep sa cred ca provoc alergie
Tuturor din care se`naste`un gand
Din tine, din mine, din noi, din pamant.
Am decis sa m`ascund dansand
Dupa timpul ce le`atinge bland,
Si s`arunc spre ele microbi
crezand
ca le pot provoca alergii
ce te duc
cu gandul la un mormant
gol, far`de stapan...
si iarasi m`asez pe timp plangand...