Am forme de diferit,
dar aceeşi nuanţă de negru.
Uneori mă ntreb din ce s-clădit
din diferit sau din negru

un pahar cade, s-asterne tăcere...
el din ce e alcătuit
de tipă si atrage după sine tăcere
de ce el nu scoate nici un sunet cand în mine e-ntrebare
iar eu de ce tac cand îl aud vorbind,
căci atunci eu uit si de negru si de forma si de cioburi
si de toate si de nimicul din care fac parte
si eu, dar si ele
caci intre noi doi se asterne o forma neagra de tacere,
un diferit in care nu ne regasim nici eu, nici el, nici ele...