vreau in nuante de alb

vreau să pictez un mister pe-o coală albă,
dar să nu fie citit nicăieri.

Vreau o pată albă să mă ascund când mă simt
pătată de altii cu culori care mint ceea ce sunt,
dar nu sa devin incoloră.

vreau ca de azi să gândesc alb,
dar nu să sterg tot ce simt.

eu vreau doar bucăţi de alb
să le lipesc eu pe ce simt
că-i plin de nuanţe închise,
dar nu să le deschid.

eu vreau doar monstre de alb
pe care să le folosesc
cănd mă simt prea banală,
sau prea plina de negru,
fără să deformez
forma ce aşterne loc conţinutului.

eu am nevoie doar de nori pe post de vată
cu care pot să-mi ascund ochii
si să mă gândesc doar la mine...

vreau vise banale să fac o croială
sub formă de rochie
ca s-o port mereu,
iar la mijloc să fie pictată
cu vise stranii pe post de model,
iar când îmbrac rochia,
eu vreau să atragă
în mrejele ei
oameni ce apreciaza o formă ciudată,
ci nu cei care se uită la croială mereu...

Am forme de diferit,
dar aceeşi nuanţă de negru.
Uneori mă ntreb din ce s-clădit
din diferit sau din negru

un pahar cade, s-asterne tăcere...
el din ce e alcătuit
de tipă si atrage după sine tăcere
de ce el nu scoate nici un sunet cand în mine e-ntrebare
iar eu de ce tac cand îl aud vorbind,
căci atunci eu uit si de negru si de forma si de cioburi
si de toate si de nimicul din care fac parte
si eu, dar si ele
caci intre noi doi se asterne o forma neagra de tacere,
un diferit in care nu ne regasim nici eu, nici el, nici ele...