Ai privit ieri cerul? Ai privit ieri luna? Le`ai simtit caldura? ...Ai vorbit cu ele? Le`ai spus ce`ai simtit? ...stii...cred ca ele stau acolo, sus si nimeni nu le poate atinge pentru ca ele sunt superioare noua, dar asta nu inseamna ca nu ne privesc, ca nu ne vorbesc, ca nu ne asculta sau ca nu ne inarmeaza cu forta. eu mereu simt asta. mereu cand ma simt singura si simt nevoia de a ma descarca e suficient sa le privesc indelung si sa incep sa`mi expun framantarile, iar dupa ce fac toate astea urmeaza o perioada de tacere, eliberare, detasare...nu ma mai gandesc la nimic....dar cand imi cobor privirea imi dau seama ca sunt la o intersectie cu alte zeci de priviri...unele ``claxoneaza``, altele sunt blande, altele piperate cu dispret...si iar incep sa gandesc, merg, iar ma gandesc, sun la interfon, mi se raspunde, mi se da drumul si cand deschid usa, iar privesc luna ca si cum i`as spune ``pe maine``si ii trmit multumiri printr`o privire prelungita....apoi ma retrag in noapte si ma refac.