...

``Toti pentru unul, unul pentru toti`` oare e aplicabila in orice situatie? Daca sunt intr`un autocar sortit sa aiba un accident, iar in el se afla o persoana sa spunem...credincioasa si spune o rugaciune pentru ca a simtit la un moment dat ca ceva rau se va intampla, iar ceilalati nu simt nimic, sunt nepasatori sau neatenti la ce se intampla`n juru lor, nu au o credinta in nimic, sunt neidentificati in Univers oare accidentul se poate amana pentru un singur om?
Oare n`am fost protejati de atatea ori fara sa ne dam seama? De rautatea unui coleg, de sadismul unui trecator, de un accident, de o suferinta, de moarte si asta numai pentru ca am spus o simpla rugaciune sau pentru ca am avut o scurta, dar profunda conversatie cu Divinitatea? Oare de cate ori Dumnezeu a fost dezamagit de noi, dar fericit de bunatatea unui el sau ea...De cate ori nu ne`au urat Soarele, Luna si stelele si nu voriau sa mai straluceasca, nu vroiau sa mentinta extremele unei zile...zi-noapte, cald-frig pentru ca stiau ca noi depindem de ele si puteau sa ne nimiceasca luandu`ni`le...de cate ori pamantul nu s`a simtit mai greu decat ieri pentru ca un altul s`a nascut? Oare de cate ori n`au vrut copacii sa ne spuna ca se imbolnaevesc sau sangereaza? si cand spun sangereaza imi vine in minte acea zi de vara, cand mare mi`a fost mirarea sa descoper teribilismul altorua....cuie adanci infipte in seva copacilor...si nu in unul...ci in mai mult de 7 numarati de mine....de aia ne urasc toate, de aia ne imbolnavim, deaia suntem rai, de aia nu credem in nimic, de aia ne imputinam, de aia pamantul nu vrea sa mai dea roade ...pentru ca nu ne mai suporta, nici el, nici noi nu ne mai suportam..nimic si nimeni nu ne mai suporta....si asta se simte in fiecare zi.....