Lusores...

Mai tii minte cand mi`ai spus sa zambesc pe motiv ca sunt prea incordata? Sau cand ai luat acea picatura ce statea agatata de un gard si mi`ai lipit`o pe obraz ca sa ma simt vinovata ca m`am indoit de tine..Sau..mai stii de cate ori atunci cand priveam cerul si ma acuzai ca datorita unghiilor mele el a ramas cu urme ale zgarieturii si ma puneai sa inchid un ochi si`mi cuprindeai mana si cele 5 zgarieturi chiar se potriveau ..numai ca eu vedeam norii ca fiind 5 fasii care se intindeau lenese caci erau singure pe cer si doreau sa se afle in prim plan.
Mai tii minte cand imi ziceai ca ```minciuna are un talent fara nici o noima in lumea de dincolo`? Tu nu faceai decat aluzii la minciunile mele ...si atunci de ce te suparai pe ele? oare dragostea nu vine din lumea de dincolo? Dar stii..daca totusi exista minciuna..hai sa ne imbracam in alb, sa cuparam hartii igienice de culoare alba si sa mergem prin parc, orase, lume, cimitire si sa le imprastiem ca dupa aceea sa vedem al cui este acel prim pas ``colorat``, iar daca vom vedea doua urme distincte vom stii ca suntem oameni...