Ale noastre...

te`ntreb..crezi ca dorintele coboara pe scari rulante intr`un mall in care preturile`s prea scumpe, iar ele alearga speriate ca nu vad reduceri?

Dorinte de Azi

sa m`agat de soare sa am cald la picioare
sa pictez pe luna
sa fiu atacata de o buburuza ce mi se va plimba pe spate in cautarea unor comori ciudate
sa prind o albina si sa`i spuna o poveste, fara sa`mi fie teama ca daca nu`i va placea ea ma va ``recompensa``
sa fiu filmata de lumina atunci cand ma voi plimba prin gradina
sa fiu parfumata de apa unei cascade
sa ma plimb cu tine pe`un pod deasupra lumii'
sa le zambim ursilor cand ne vor face cu mana
sa mergem pe taramul viselor si sa aflam cum se picteaza
sa vindem zambete la colt de strada
sa cautam prim morminte ganduri ce n`au fost trimise unui destinatar
sa ne urcam pe stanci si sa le zambim norilor
sa simtim frica cand pandim zorile
sa ne aruncam in gol prinvundu`ne ochi
sa nu plangi cand te vei intepa de`un spin al bucuriei
sa crezi ca tot ce facem noi nu este actorie
sa ne impartasim secrete cand vom dormi
sa ne transormam in frunze si sa ne facem avant sa cadem pe crestetele oamenilor si sa`i mangaiem
sa stai la intersectie si cand ma gandesc la tine tu sa`mi faci cu mana
sa te filmez cum strambi din nas si spui ca nu`ti placea lunea
sa analizam latratul cainilor si sa vedem daca nu ne place vreo unul
sa`mi pui argila pe fata si sa`mi zici ca`s frumoasa
sa ne imbracam in zdrente ca sa renuntam la ele
sa ai incredere`n mine si sa`mi spui cat suferi
sa te dai cu miere si sa`i simt aroma
sa nu folosim apa, ci in locu`i bunatate
sa cumparam un robinet din care curge dreptate
si`l vom sterge cu iubire atunci cand stranuta
iar cand va rugini
eu iti voi cere un zambet....

Aici si acum

Fiecare are o afinitate
Pentru scris, pentru bucate
Pentru dragoste sau mare
Dar eu am pentru fiecare...


M`ai privit si`ai deslusit
Ca si eu te`am zarit
Si`ai crezut c`am auzit
Cand in ureche mi`ai soptit.


Am rosit, am traversat
Si soferu a strigat
``Misca`te, nu`i timp de stat``
N`am auzit, dar m`am miscat...


Nu`ntelegeam ce vroiai
Dar pe buze ti`am citit
Caci tu cu dragoste mi`ai dezvelit
Inima mea cea fara de colorit...


... Nu e deosebita, dar am simtit nevoia s`o scriu ``hic et nunc`` cum spune profesorul de psiho:P

Ne resemnam

Am ascultat`o de peste 30 de ori azi. Da..am avut timp... Cerc pedagogic...Am mancat ciocolata, am pictat vise, am sters altele. Stii...ma gandeam azi daca mi`ai dat un semn de viata atunci cand mi`am deschis geamul...poate cateva particule de praf din camera ta mi`au invadat teritoriul si acum ma mangaie pe fata atat de fin incat de abia le deslusesc atingerea....acum inteleg de ce sunt fericita si zambesc des...Poate si de aceea ascult ``La femme qui t'aime`` si nu ma plictisesc sa dau play pentru a 30`a oara....eu te iubesc si tu poate nici nu stii....si tu poate esti la fel de indragostit ca si mine de conceptul de iubire...asta nu inseamna ca avem aceleasi gusturi si subiecte comune? astazi poate te urasc pentru ca tu adori ceea ce eu detest....iti place sa primesti fluturasi cu promotii la telefoane de la fetele frumoase cu zambete false, priviri de gheata si obraji vizibil plini cu fond de ten...Da...tie iti plac promotiile si alergi dupa el. si daca vrei sa stii eu le detest numai gandindu`ma ca ating hartia aia de proasta calitate care nu`mi exprima nimic si care cere respingere numai cand o pipai...da! o arunc? ce te asteptai...? sa intru in acel magazin si sa te vad pe tine si sa simt in aer dulcea plutire a particulelor de praf ce`ti stau pe umeri si incep sa zburde cand se intalnesc cu fratii lor care au plecat cu scopul de a`si gasi un rost in viata in buzunarul de la paltonul meu...nu`mi zambi...nu tii inapoiez pentru ca te plac, ci pentru ca nu suport sa primesc in dar cadouri de la necunoscuti....si nu...nu impartasim aceleasi dorinte si nici cand ma privesti ochii tai nu`mi trimit spre inima sageti de foc....

subiect empric

Oare atunci cand doi oameni se indragostesc si se patrund ei cred ca unul apartine altuia, dar aceasta posesie e numai pentru cateva zeci de minute, dupa care revin la aceeasi singuratate din care pot da nastere voit unei noi fiinte care nici aceasta nu poate fi numita ``eterenitate``ci numai temporalitate. Oare desi mergi alaturi de mine si ma imbratisezi suprapunandu`ti sufletu peste al meu crezi ca se poate produce un tranfer de sentimente, sau ganduri si ca imi vei cunoaste intimitatile, astfel putand rade de mine in momentele in care te vei simti neputincios? Spunem ca ne iubim, ca`mi cunosti gandurile si ai acces la visele mele, ma imbratisezi, ne contopim pentru cateva minute, dar niciodata nu`mi cunosti fiinta morala pentru ca ea ramane vesnic singura in viata...
Poate daca mi`ai privi fata si le`ai acorda o minima importanta gesturilor ti`ai da seama ca tristetea singuratatii canta la un instument numit suflet, si nu...nu are nevoie de microfon, boxe ca ceilalti si tu s`o auziti...Asculta`o! Priveste`ma!

Ce`ar fi sa...sa ne indragostim in mare? Nu mi`ai vedea trupul, mi`ai intalni doar privirea si ochii ti`ar ramane atintiti pe buzele mele sau mi`ai detecta precum un radar nasul putin cam mare, iar eu m`as rusina si mi`as lasa privirea`n jos spre mare si ti`ai da seama ca am ochii la fel de colorati precum ea si ai uita indata de defectul tau si al meu privind marimea formei noastre proeminente, nasul. Eu ti`as zambi si mi`ai descoperi dintii si ai incepe sa`i examinezi, iar eu speriata te voi intrerupe din acea contemplare si`mi voi duce negresit mana la gura...atunci imi vei vedea mana si vei simti ca desi ma privesti de 10 minute, ma descoperi treptat si ti se va parea ceva fascinant.
Simti ca ma iubesti la fel de mult cum ai iubit`o pe Oana cand erai intr`a 6`a. Aceea iubire pura care se rezuma doar la strangeri de mana, priviri pe furis, roseata in obraji si lipsa de concentrare la ora. Atunci fiecare conversatie a privirilor te`ndeamna la o bucurie venita de pe alt taram. Simti ca intre noi e acelasi gen de dragoste fulgeratoare, nu ma atingi, nu ma cunosti bine, dar amandoi stim ca ne placem desi avem 20 de ani si nu mai credem in dragoste la prima vedere.
Eu sfiita imi intorc privirea si incep sa inot. Respir greu cand simt ca sunt urmarita. Tu, ma privesti asa cum privesti un peste caruia nu i`ai intins nici o momeala si totusi a aparut inaintea ta. Nu`i stii marimea, dar stii ca e acolo si te atrage si simti nevoia de a`l poseda. Eu ma simt singura si desi inot uit sa`mi controlez respiratia. Dintr`o singura miscare ma intorc pe spate la fel de repede cum intorci covertura de pe pat cand o vezi patata cu ciocolata, iar la usa suna cineva. M`am indragostit si eu atat de repede incat nu mi`am dat seama ca m`am intors, ca nu mai inot si ca te plac...Precum un fat imi umplu urechiile cu apa si inchid ochii. Intunericul poate ma va salva....Incep sa visez...iti vad ochii verzi, buzele groase, barbia ascutita, fata rotunda si ma intreb...oare glasul iti e la fel de frumos precum chipul, oare in aceeasi caldura din ochii ti se scalda si inima?
oh! dar tu nu ma mai vezi...esti la fel de trist ca si cand in Dumnezeu ti`ar fi pus in fata ochilor fericirea, iar tu necunoscand`o ti`ai intors privirea si cand ai constientizat`o, vrand s`o posezi, minunea si `a luat zborul...acum nu te mai gandesti la mine...nici eu la tine, caci absorbita de ganduri am uitat de mine, de apa, de cer si am cazut intr`un somn adanc precum ....dragostea sau marea?

25 de grame

Oare s`a gandit cineva vreodata ce se intampla in interiroul lui? Daca este lumina sau intuneric? Probabil multi ar fi tentati sa raspunda ca exista ``intuneric``` caci doar fiinta noastra e programata ca lucrurilor necunoscute precum moartea, boala sa le atribuie nonculori, precum negrul.
De unde stii tu ca sangele tau poate are nevoie de lumina pentru a functiona, la fel ca si tine cum ai nevoie de lumina pentru a`ti desfasura activitatea. Sau poate sufletul are nevoie de ochi pentru a`si dea seama cand esti in impas si sa vorbeasca cu lacrimile pentru a`ti simti mangaiati obrajii prea palzi din cauza socului si concomitent sa`ti simti cum ti se zguduie stomacul din cauza arsurilor...
Totul e ca si cum atunci cand suntem tristi avem nevoie de caldura.Poate intr`o zi o sa se sature sa`ti tot dea imbolduri ca tu sa te schimbi si sa te multumesti cu ceea ce ti se ofera, iar ca o abatere de la aceasta ```lege``, din cauza propriei tale nepasari, ea va fi capturata de un balaur marge si .......negru.......pentru ca tu ai decis sa stingi lumina sufletului spunandu`ti ca vrei sa`ti pui capat vietii, iar pentu acele cateva minunte in care tu crezi ca asta te va racori si te va face sa te simti mai bine, sangele, precum o victima care oscileaza intre viata si moarte, nestiind incotro sa mearga nu va mai gasi drumul catre inima si poate lacrimile tale vor fi preschimbate in sange, ori acel lichid rosu iti va viola teritoriul intimitatii intre tine si realitate, iesind la suprafata. Atunci inima probabil va mai inceta sa se zbata sa scape din ghearele negrului. Ma intreb..oare tu ce o sa mai simti? O sa`ti mai alerge lacrimile pe acelasi piste ale obrazului, ori stomacul iti va mai vibra cand vei suspina? Nici macar nu stiu daca`ti va fi dor de toate acestea, pentru ca o data parasit de suflet o sa`ti pierzi si etica pe care probabil ai imprumutat`o ...