imi pasa...

ma intereseaza ce simti
cand pietre in tine se`arunca
si lacrimile`ti navalesc pielea
si`n tine teama prinde contur
si`ti sfaise chipul si pielea
iar pietrelei singure`ti raman
la fel de grele ca si trena`ti
innegrita cu pasi de demult.
si pietrele se obisnuiesc cu clima inimii tale....
Oare sufera dezastre de pe urma`ncalzirii globale?

In curand scenariile din filmele de groaza care infatiseaza Apocalipsa vor incepe sa ia contur...Nu stii daca astazi cand vei lucra in biroul tau, absorbit de informatiile ce stau tiparite pe o hartie si care`ti capteaza atentia vor incepe sa navaleasca peste covorol ce`ti sta sub picioare, iar biroul o sa inceapa sa tremure si el, lucrurile din jur o sa se simta ca pe o scena unde se desfasoara un spectacol si unde trebuie sa dea tot ce au mai bun din ele si vor incepe sa se miste, sa vibreze..unele vor rezista, altele vor ceda caci n`au auzit de termenul ``incalzire` sau..warm up.
Frica nu te va cuprinde gradat, ci iti va navali fiecare particica din suflet si trup precum un hot care simte impetuos nevoia de o victima. Atunci lumina din biroul tau se va stinge, paharul cu scotch se va darui podelei, sangele o s`o ia razna, respiratia la fel...vei uita sa respiri..incetul cu incetul vei intra in transa premergatoare mortii............te vor navali amintirilie, amintiri cu care ti`ai sedat mintea, amintiri datorita carora ti`ai schimbat mimica de atatea ori. Atunci timpul isi va pierde semnficatia pentru ca tu vrei uita de tine ca trup si te vei gandi doar la tine ca fiinta.
Ma macina curiozitatea de a stii care sunt ultimele lucruri care iti tin ocupata mintea....si cat dureaza pentru a`ti face inventarul clipelor cu adevarat fericite din viata ta, caci cele rele si urate se exclud in asfel de momente. E ca si atunci cand pleci intr`o calatorie...nu`ti impachetezi decat lucrurile care`ti fac placere sa le porti si de care ai nevoie. Poate numai atunci iti vei da seama unde ai greist, la cine ai tinut si cine te`a iubit....dar un singur lucru poate nu ti`l vei aminti....Ti`ai sarutat sotia inainte sa pleci la munca? I`ai spus copilului tau cat de mult tii la el si ca te bucuri ca e sanatos desi el se indpoa cu continutul unei pungi de Lays....? stii cu cine te`ai certat ultima data si cine a fost de vina? si stii cum glasul tau a ajuns la volumul 7 cand ea te`a intrebat daca ai platit gazele? mai stii? mai tii minte sarutul pe care mama ta ti`l dadea atunci cand te loveai la picior grabindu`te sa servesti masa? mai stii care a fost prima fata pe care ai sarutat`o sau prima pe care ai ranit`o? mai tii minte cand stateai de vorba cu prietenul tau cel mai bun si va faceati planuri, radeati, iar apoi ele se spulberau? nu....poate nu mai stii nimic.....sau poate ca`n acel moment toate se deruleaa cu o rapiditatea cu care ele se dezarmeaza, cad in neant si tu ramai gol...caci adevarata moarte vine cu pierderea amintirilor.

``Nu sunt ce par a fi-
Nu sunt
Nimic din ce-as fi vrut sa fiu
Dar fiindca m`am nascut fara sa stiu,
Sau prea curand
Sau prea tarziu
M-am resemnat ca orice bun crestin
Si n-am ramas decat...cel care sunt``

Ai privit ieri cerul? Ai privit ieri luna? Le`ai simtit caldura? ...Ai vorbit cu ele? Le`ai spus ce`ai simtit? ...stii...cred ca ele stau acolo, sus si nimeni nu le poate atinge pentru ca ele sunt superioare noua, dar asta nu inseamna ca nu ne privesc, ca nu ne vorbesc, ca nu ne asculta sau ca nu ne inarmeaza cu forta. eu mereu simt asta. mereu cand ma simt singura si simt nevoia de a ma descarca e suficient sa le privesc indelung si sa incep sa`mi expun framantarile, iar dupa ce fac toate astea urmeaza o perioada de tacere, eliberare, detasare...nu ma mai gandesc la nimic....dar cand imi cobor privirea imi dau seama ca sunt la o intersectie cu alte zeci de priviri...unele ``claxoneaza``, altele sunt blande, altele piperate cu dispret...si iar incep sa gandesc, merg, iar ma gandesc, sun la interfon, mi se raspunde, mi se da drumul si cand deschid usa, iar privesc luna ca si cum i`as spune ``pe maine``si ii trmit multumiri printr`o privire prelungita....apoi ma retrag in noapte si ma refac.

...

``Toti pentru unul, unul pentru toti`` oare e aplicabila in orice situatie? Daca sunt intr`un autocar sortit sa aiba un accident, iar in el se afla o persoana sa spunem...credincioasa si spune o rugaciune pentru ca a simtit la un moment dat ca ceva rau se va intampla, iar ceilalati nu simt nimic, sunt nepasatori sau neatenti la ce se intampla`n juru lor, nu au o credinta in nimic, sunt neidentificati in Univers oare accidentul se poate amana pentru un singur om?
Oare n`am fost protejati de atatea ori fara sa ne dam seama? De rautatea unui coleg, de sadismul unui trecator, de un accident, de o suferinta, de moarte si asta numai pentru ca am spus o simpla rugaciune sau pentru ca am avut o scurta, dar profunda conversatie cu Divinitatea? Oare de cate ori Dumnezeu a fost dezamagit de noi, dar fericit de bunatatea unui el sau ea...De cate ori nu ne`au urat Soarele, Luna si stelele si nu voriau sa mai straluceasca, nu vroiau sa mentinta extremele unei zile...zi-noapte, cald-frig pentru ca stiau ca noi depindem de ele si puteau sa ne nimiceasca luandu`ni`le...de cate ori pamantul nu s`a simtit mai greu decat ieri pentru ca un altul s`a nascut? Oare de cate ori n`au vrut copacii sa ne spuna ca se imbolnaevesc sau sangereaza? si cand spun sangereaza imi vine in minte acea zi de vara, cand mare mi`a fost mirarea sa descoper teribilismul altorua....cuie adanci infipte in seva copacilor...si nu in unul...ci in mai mult de 7 numarati de mine....de aia ne urasc toate, de aia ne imbolnavim, deaia suntem rai, de aia nu credem in nimic, de aia ne imputinam, de aia pamantul nu vrea sa mai dea roade ...pentru ca nu ne mai suporta, nici el, nici noi nu ne mai suportam..nimic si nimeni nu ne mai suporta....si asta se simte in fiecare zi.....

Fiecare cu gustul lui

Omu`i precum o bomboan cu invelis de ciocolata si mijloc de arahida. Cu cat petreci mai mult timp cu el, cu atat isi pierde din dulceata, iar arahida e la fel de tare precum orgoliul, rautatea si mandria. Se sparge cu dificultate, iar dua aceea nu mai ramane nimic decat un gust intepator...dar cum bomboanele sunt diversificate, fiecare poate schimba compozitia si aroma

doar seduce`le

Visele au case cu coridoare lungi, usi numeroase, bai pe care sunt pancarte cu mesaje. Visele se plimba prin intuneric, lumina, locuri neconventionale, vorbesc intre ele, se barfesc, se urasc, se intrec, se alearga, se imbraca frumos ca sa ne atraga, se dau cu parfum pentru a nu trece nevazute atunci cand nu le simtim prezenta. Ele fac autostopul, stau la semafoare fara sa se grabeasca si zambesc atunci cand cineva le saluta de pe partea celalalta a strazii, se bucura ca sunt seduse...se retrag in separeuri, danseaza lasciv si fac sex cu toata lumea. Savureaza`le!